02 May 2013

Poveste

Buna ziua,

Astazi vi-l prezentam pe IONUT LADARIU din III A si pe noul sau prieten. Si cum revista scolii este la moda in perioada asta, avem o compunere buna pentru primele pagini.




Poveste: Eu și Pleșcuțã

Într-o zi geroasã de iarnã mã aflam împreunã cu pãrinții mei la munte.Eu cu mama am plecat la plimbare prin împrejurimi. La întoarcerea spre casã am auzit scâncete de cãței.Ne-am îndreptat spre locul acela și mare ne-a fost mirarea când dupã o casã am zãrit opt cãțeluși pãrãsiți de stãpânul lor.

I-am privit de la distanțã pe cei opt cãțeluși ce mâncau lapte dintr-un castron .L-a plecarea noastrã unul dintre cãței s-a luat dupã noi.
Eu am luat cãțelul în brațe și l-am adus acasã.  

I-am dat sã mãnânce lapte. Într-o sãptãmânã cãțelușul a crescut și l-am invãțat sã se joace cu mingea și cu papucii de casã.Eu i-am pus numele de “Pleșcuțã”(o pufoșenie “mare si grasã”). 
Pleșcuțã avea blana albã cu pete maronii.Era un câine ciobãnesc, avea ochii ca douã stele strãlucitoare, iar când te privea nu puteai sa nu-l îndrãgești imediat.
L-am ținut câteva zile la munte, dar stiind cã nu avem condiții pentru a-l crește în apartament l-am dat unei familii din sat.
I-am fãcut multe poze, iar când îmi este dor de el mã uit la pozele cu Pleșcuțã si mã întreb:
Oare unde o fi acum? Cât e de mare? Își va aminti de mine când ne vom revedea?
Îi doresc numai bine și sã aibã parte de un stãpân cu suflet bun. 
Ionuț Lãdariu
3 A
  
Redactia Liceului de Informatica Tiberiu Popoviciu va ureaza o seara placuta!



No comments:

Post a Comment

Aici ne puteti lasa un Comment. Va propunem sa aplicati regula bunului simt. Glumele, bancurile sau smiley-urile sunt optionale si apreciate.

Semnat,
Redactia Scolii.